EdONE:
Amintirile rămân, nu dispar niciodată,
recunosc că am suferit şi eu după o fată,
mă acuzai că nu sunt lângă tine şi că sunt nemernic,
dezamăgirile mă fac mai rece şi mai puternic
şi sincer, fram, o să o spun direct,
noi eram perfecți într-un cadru imperfect,
pleci fără motiv, nu te întoarce cu o scuză,
pentru mine oricum vei rămâne singura mea muză,
în capul meu rulează tot felul de filme,
niciodată nu o să uit ca tot răul e spre bine,
cine mă stie, stie că umblu peste tot,
că fac poezie, fram, nu este doar un joc,
nu pot să spun sincer că nu am somn,
doar că unele amintiri nu mă mai lasă să dorm,
pe lângă bani mai sunt multe lucruri, man,
ce mă țin noaptea în pat cu capul în tavan.
Sorescu:
Trece timp şi nu vreau să trec pe lângă tine, rimă,
dup-atâtea bătăi de cap tu eşti bătaia mea de inimă
şi ce vină am eu că nu mă pot opri din scris,
că nu pot dormi noaptea şi-mi dau duhul pe o foaie c-un pix,
c-am pornit împreună la drum, dar tu te-ai rătăcit,
şi m-ai învinuit pe mine când de fapt te-ai dat lovită
şi n-am cum să te uit, nu vezi că scriu atâtea foi,
amintiri pe care vreau să le las îngropate-n noroi,
că ce a fost, a fost, şi n-are rost, dă-mi o lopată,
c-am fost o dată doi şi nu vom mai fi niciodată,
da’ am muzica muză ca un fior la scară seara
la fel cum noi am înflorit odată cu primăvara,
ai fost cea mai frumoasă floare şi te-am îngrijit cât
…am putut, dar te-ai ofilit şi petalele au căzut
şi-ai vrea să te întorci la mine ca-n zilele de vară,
da’ e târziu afară şi-n sufletul meu este iarnă…
da’ n-am de gând să trăiesc cu inima de piatră
cu toate că ura mă încearcă, da’ sunt tare, iată
că…iar mi-am pus sufletul pe tavă de dor
pentru o fată care nu mă lasă noaptea să adorm.
Iar mă pierd în decor, luna veghează în întuneric,
iar mă pierd printre flori şi nu vreau să mă-mpiedic,
că drumul meu e tot mai clar, n-am să m-abat de la el
şi, Doamne, când voi cădea la pământ, ridică-mă la cer.